MOSTENIREA BHOPAL

(the bhopal legacy)

Pagina dedicata celui mai grav accident de munca din istorie - Bhopal, India, decembrie 1984

NOTA: Materialul a fost realizat in decembrie 2004 de Bogdan I. Stanciu, editorul publicatiei electronice AlterMedia Romania. Aprecierile personale sunt facute in baza experientei profesionale in domeniul industriei chimice. Studiul este destinat uzului public in conditiile acestei licente Creative Commons. Pentru contact: http://ro.altermedia.info bogdan@altermedia.ro tel. 0722.190.685

 

1. SCURTA CRONOLOGIE

Noaptea de 2-3 decembrie 1984, ora 1 a.m. La Bhopal (capitala statului Madhya Pradesh din zona centrala a Indiei, oras cu circa 1.000.000 de locuitori) are loc o scapare de gaze [1] la uzina de pesticide apartinând gigantului multinational Union Carbide Corporation (UCC).  

Un nor de gaze toxice se raspandeste peste oras; oamenii sunt sufocati si orbiti. Cei mai expusi mor in cateva minute. Dimineata, sute de cadavre zac pe strazi sau in case si zeci de mii de oameni sunt atinsi de intoxicatii severe.  

Se iau primele masuri de ajutor pentru sinistrati. Proportiile incidentului sunt teribile, tot mai multi oameni mor, scene de cosmar sunt surprinse decopii morti la Bhopal. foto John Taylor / taiga-press.com aparatele foto [2].  

A doua zi, presedintele UCC, Warren Anderson, soseste in India impreuna cu o comisie numita pentru studierea situatiei. Este asteptat la aeroport si arestat, fiind pus sub acuzare pentru omucidere in masa prin neglijenta; este eliberat pe cautiune dupa cateva ore, in urma unor presiuni diplomatice si financiare. Se intoarce in S.U.A. si, stiind ca este acuzat, nu va mai calca de atunci pe pamant indian. In 1992, Interpolul a emis pe numele sau mandat de urmarire international, ceea ce nu l-a impiedicat sa traiasca pana azi linistit si in lux, avocatii sai identificand vicii de procedura [3], [4].  

Guvernul Indiei deschide proces - intai in SUA, ulterior stramutat (din motivele aratate mai jos) la tribunalul jurisdictional din Bhopal -, impotriva UCC, prin care solicita 3,3 miliarde dolari despagubiri. Sentinta se va pronunta in februarie 1989: Dow Chemicals, care intre timp cumparase UCC, a fost condamnata sa plateasca 470 milioane dolari despagubiri, si le plateste, nerecunoscandu-si insa vina pentru accident  

Dupa efectuarea platilor compensatorii, oficialii Dow nu mai vor sa auda nimic de incident – refuza sa accepte vreo responsabilitate pentru contaminarea mediului, rezultata din abandonarea fabricii, ori pentru nenorocirea localnicilor [5].  

Nu de aceeasi parere sunt cei afectati. Vietile lor nu se mai pot reface, sanatatea le-a fost distrusa iar uzina, abandonata dupa accident. Fabrica a ramas la fel ca in ziua in care angajatii au fugit sa-si salveze vietile. Mii de tone de pesticide neutilizate zac degradandu-se in depozite; reziduuri toxice infesteaza solul si se scurg in apele freatice. Cladirile sunt fantomatice, zidurile crapate, un monument al lipsei de responsabilitate si de rusine. [6], [7]

 

2. FAPTELE SUB LUPA  

copil ucis la Bhopal. foto GreenpeaceGazul toxic: izocianatul de metil  

Izocianatul de metil (ICM) este un lichid inflamabil foarte volatil, cu miros puternic. Este utilizat ca intermediar de reactie in producerea insecticidelor si ierbicidelor din clasa carbamatilor, ca si a unor mase plastice [8].  

Este un toxic foarte puternic, DL50 [9] fiind de 29 mg/m.c. iar limita ocupationala [10] de 0,02 ppm. De la o concentratie de 0,001 ppm in aer afecteaza sanatatea (dificultati de respiratie si scadere in greutate). [11] Neraportat ca fiind cancerigen (inclus in grupa D de risc, cea mai mica), este extrem de toxic la expunerea acuta, provocand leziuni oculare si edeme pulmonare grave – acestea cauzand decesul prin sufocare al unui mare numar de oameni in primele ore de dupa accident.  

Efectele si urmarile pe termen lung ale intoxicatiei cu ICM se traduc in: efecte mutagene si teratogene (malformatii genetice, moartea fatului inainte de nastere, avorturi spontane), leziuni oculare si pulmonare (scaderea sau pierderea vederii, scaderea capacitatii respiratorii, edeme), scadere in greutate, infectii respiratorii secundare, imunitate redusa, pierderea capacitatii de munca. [12]  

Pericolul de poluare este redus. Eliberat in aer, ICM gazos este degradat rapid (cateva ore) la compusi nepericulosi. Din aceleasi motive, el nu produce efecte nici negative atunci cand ajunge in ape sau sol. [11]  

 

Investigatii  

Trei investigatii majore au fost autorizate a se desfasura pentru stabilirea cauzelor si urmarilor. Prima, sponsorizata de Guvernul Indiei si condusa de ingineri si specialisti de la Council of Scientific and Industrial Research (CSIR) [13]. A doua, ceruta de Union Carbide Corporation si executata de specialisti din UCC si Union Carbide India Limited (UCIL) [14]. Asa cum era de asteptat, ele au dat rezultate diferite functie de interesele celor implicati, asa incat a fost solicitata o a treia, condusa de investigatori independenti din echipa Ashok S. Kalelkar si Arthur D. Little [15]. Aceasta pare a fi, in opinia mea, cea mai pertinenta si echilibrata.  

In plus, ca de obicei, zeci de opinii, in special bazate pe supozitii sau reportaje hei-rupiste de la fata locului, au fost oferite de mass-media, comentatori, consultanti si politicieni. Ele trebuie excluse ca neavand relevanta stiintifica.  

Nelipsitul actor Greenpeace a realizat si el zeci de studii independente si a monitorizat permanent situatia de la Bhopal. Dintre numeroasele expertize mentionam doar pe cea privind poluarea solului [16]. O mentiune importanta: GP a facut si face deosebit de multa valva pe marginea acestui subiect. In afara prezentarii unor realitati de necontestat, GP a folosit tragedia de la Bhopal pentru a-si justifica agenda puternic politizata, luand de mai multe ori atitudine intr-un mod exagerat fata de „pericolul industrial” si desfasurand „campanii internationale de sensibilizare” a caror componenta ideologica de stanga este evidenta [17].  

Permanente obstructii si presiuni au fost exercitate de guvernul indian si de Biroul Central de Investigatii al Indiei, care au interzis in prima faza angajatilor fabricii sa depuna marturie in fata specialistilor independenti. Aceste interviuri au putut sa inceapa abia din ianuarie 1986, cand detaliile  incepusera deja sa se estompeze. De asemenea, oficialii au confiscat si interzis accesul cercetatorilor la rapoartele de tura si la fisele de utilaj. Si conducerea fabricii a manifestat permanent dorinta de a ascunde inregistrarile si de a distruge dovezile scrise privind succesiunea evenimentelor din noaptea accidentului.  

Cauzele concrete ale exploziei: eroare sau sabotaj?  

Explozia a fost cauzata cu siguranta (aici exista un acord) de infiltrarea unui volum important de apa intr-unul din cele doua tancuri ale fabricii, destinate depozitarii izocianatului de metil. In rezervor se aflau 40 tone de compus chimic, care a reactionat cu apa. Procesul poarta numele de trimerizare si se caracterizeaza printr-o degajare mare de caldura [8], ce a dus la cresterea presiunii mult peste limita de siguranta si in cele din urma, evacuarea gazului prin supape.  

Dar de unde provenea apa?  

Ancheta CSIR a acreditat ideea ca, cel mai probabil, accidentul a fost provocat de un angajat nesupravegheat, care a introdus din eroare apa in tancul cu izocianat de metil, tancului lipsindu-i un obturator (blind, in limbaj tehnic). Infiltrarea s-a produs in timp ce muncitorul spala cu furtunul o scurgere minora din tanc, scurgere produsa in timpul unui transfer de produs.  

Echipa independenta a sustinut insa ca, intrucat sistemul este conceput in asa fel incat sa se evite intrarea apei in tanc in mod normal, apa ar fi fost introdusa intentionat de catre un angajat nemultumit de salariu si conditiile de munca, fara ca acesta sa stie consecintele actului sau. Deci, ar fi fost vorba de un sabotaj.  

 

3. VINOVATII, IPOCRIZIE SI LIPSA DE RASPUNDERE

Obstructionarea anchetelor de catre oficialii indieni a ridicat semne de intrebare. Varianta sabotajului nu convenea autoritatilor, intrucat absolvea compania de raspundere. Uzina lucra cu aprobarea guvernului regional, iar orice problema, situatie conflictuala sau nemultumire generala ar fi trebuit cunoscute de autoritati.  

De aceea s-a preferat acreditarea ideii (larg imbratisata de mass-media) ca a fost un accident cauzat de neglijenta, ceea ce tragea la raspundere UCC si o silea la despagubiri.  

copil in fata unui graffitti care cere pedepsirea lui W. Anderson. foto john taylor / taiga-press.comLa randul sau, Union Carbide, dupa ce a numit echipa proprie de ancheta, a declansat o ofensiva de imagine destinata sa convinga opinia publica de faptul ca UCC are doar o vinovatie limitata. In pagina web dedicata nefericitului incident [18], fabricantul afirma ca s-a supus in totalitate hotararilor justitiei si ca a varsat circa 500 milioane de dolari pentru ajutoare imediate si despagubiri, si ca a acordat permanent asistenta in masura competentelor si responsabilitatilor sale. Ofensiva permanenta de imagine continua si azi.  

Ceea ce UCC nu spune, este ca oficialii corporatiei au facut presiuni uriase pentru a muta procesul din SUA in India, unde cele 3,3 miliarde dolari cerute initial ca despagubiri de guvernul Indiei au...coborat la 470 de milioane, cu „ajutorul” mediului politic si juridic extrem de coruptibil.  

Un alt lucru ascuns de UCC/Dow este ca despagubirile individuale au fost mizere: fiecare persoana care a avut de suferit a primit fabuloasa suma de...500 dolari. In iulie 2002, purtatorul de cuvant al Dow a „scapat porumbelul” afirmand public ca „500 de dolari sunt de ajuns pentru un indian,” declaratie care i-a atras demiterea. [19]  

UCC si-a atras critici puternice si pentru ca, invocand secretul de fabricatie, a refuzat pana azi sa dezvaluie compozitia exacta a gazului ucigas [confirmat si de companie, vezi comunicatul din anexa]. Exista posibilitatea ca daca acest lucru ar fi fost cunoscut ar fi putut fi salvate numeroase vieti omenesti prin aplicarea unui tratament specific.  

Accidentul a venit pe fondul unor reduceri de personal (de la 12 la 6 muncitori per schimb si reactor si de la doi supraveghetori la unul per echipa) [20], masuri luate in 1980 in aceeasi „intentie de eficientizare” pe care o cunoastem atat de bine si care a aruncat in strada sute de mii de romani. Poate cu o echipa completa nu s-ar mai fi intamplat nenorocirea.  

Concluziile comisiei independente au fost ca atat versiunile sustinute de guvernul indian, cat si cea a Union Carbide, sunt subiective si interesate de a arunca responsabilitatea pe umerii celuilalt. Raspunderea este comuna, si vinovatul principal sunt lipsa de scrupule si dorinta de castig fara limite.  

 

4. NUMARUL VICTIMELOR

Este practic imposibil de stabilit numarul exact al celor morti si intoxicati, fiecare sursa dand cifre diferite in functie de interese. Ne vom multumi sa citam autoritatile indiene.  

Guvernul statului Madhya Pradesh a remis la 16 nov. 1990 Curtii Supreme a Indiei urmatoarele date cu privire la efectele accidentului [21]:

 

5. SEMNIFICATII  

Dincolo de exagerari si subiectivisme, Bhopal a fost numit pe buna dreptate „Hiroshima industriei chimice”. Ea nu doar ca ne arata consecintele teribile ale unui accident la un sit de productie, ci avertizeaza si asupra degradarii continue a securitatii si sanatatii publice, amenintata de substante periculoase. Culmea ironiei, fabrica de la Bhopal trebuia sa ii ajute pe indieni sa scape de...insecte daunatoare (produce pesticide) si de saracie.  

Numeroase sunt cazurile in care omenirea a invatat despre toxicitatea unora din substantele chimice doar expunand un mare numar de indivizi la acestea.fabrica din Bhopal astazi. foto John Taylor / taiga-press.com S-a descoperit toxicitatea dioxinei doar contaminandu-se soldati americani si populatia vietnameza cu faimosul „Agent Orange”. Azbestul a fost interzis doar dupa ce mii de lucratori au fost afectati de cancer de plamani. Efectele pe termen lung asupra sanatatii ale izo-cianatilor de metil au devenit evidente numai dupa ce un oras intreg a avut de suferit. Mai sunt inca multe situatii asemanatoare, si in majoritatea lor cei vinovati au platit prea putin pentru daunele provocate. Si acesta este un tip de terorism. Daca nu cumva adevaratul!  

Daca marile companii petrochimice din toata lumea continua fabricatia unor substante toxice, trebuie spus ca in ultimii ani masurile de securitate au fost sporite. Cel putin pe hartie. Cu practica stam mai rau; daca in Uniunea Europeana masurile sunt draconice, in Asia si America de Sud se continua fabricarea in conditii nesupuse la cine stie ce restrictii, motiv pentru care multe fabrici poluante au fost „relocalizate” in aceste zone.  

In general, patronatul rezista oricaror incercari de a li se impune restrictii si reguli care ar solicita inlocuirea chimicalelor periculoase cu alternative mai sigure si mai sanatoase – dar si mai costisitoare pentru proprietari.  

In S.U.A., conform unor surse guvernamentale [22], exista 123 de fabrici si combinate chimice situate in zone foarte populate, care ar putea ucide „la prima strigare” cel putin 1 milion de oameni daca ar exploda accidental sau ar fi aruncate in aer de teroristi.  

Problema de data relativ recenta a securitatii impotriva atacurilor teroriste este tot mai ingrijoratoare, specialistii apreciind, spre exemplu, ca un atac terorist reusit asupra Kuehne Chemical Company, aflata la cativa km de New York, ar putea pune in pericol viata a 12 milioane de persoane! [23]. Din acest motiv, in special in SUA informatiile despre siguranta instalatiilor industriale sau despre procesele de fabricatie sunt ascunse din motive de „securitate nationala”.  

Nici efectele asupra mediului ale industrializarii nu sunt neglijabile, iar semnalele de alarma trase au dus la semnarea unor acorduri internationale cu privire la reducerea poluarii, precum protocolul de la Kyoto [24]. Interesant ca SUA este singura tara puternic industrializata care se opune permanent sau ignora acorduri internationale privind protectia mediului.  

Bhopal poate fi vazut ca „fata intunecata” a revolutiei industriale, un simbol al pericolului pe care industria il poate reprezenta pentru sanatatea si siguranta cetatenilor. Fiecare om care traieste sau lucreaza in zonele industriale este amenintat de pericolul cancerului, malformatiilor genetice, astmului, handicapurilor de tot felul.  

Se impune o precizare: nu industria chimica in sine este „dusmanul”, ci dorinta de profit fara limite, lipsa de scrupule si de responsabilitate a managerilor fata de viata angajatilor. Combinate chimice fara poluare si toxicitate nu exista, insa beneficiile aduse de industria de profil la progresul civilizatiei sunt de necontestat. Ceea ce exemplul de la Bhopal subliniaza, este atitudinea complet nescuzabila a celor responsabili si implicati, de o parte si de alta. Acestia au refuzat nu doar sa ii ajute realmente pe cei in suferinta si sa-si recunoasca greseala, ci si sa indrepte greselile pentru ca asa ceva sa nu se mai repete. Union Carbide Corporation, actual Dow Chemicals, si-a mutat fabrica intr-o alta tara in care mana de lucru este foarte ieftina si poate fi exploatata usor – si povestea continua.  

Ce se poate spune despre situatia din Romania? Si aici au fost destule accidente de munca si probleme, mai ales in era industrializarii fortate. Explozia unui rezervor de amoniac de la fabrica Nitramonia Fagaras in 1990; notoria sectie de rasini schimbatoare de ioni de la Combinatul Chimic Victoria (azi Viromet), inchisa in 1987 datorita mortii, de o forma de cancer galopant, a unui numar de muncitori; intoxicarea grava cu pesticide a locuitorilor unui sat dobrogean in 1989 - sunt doar cateva exemple. Aceste cazuri au fost extrem de putin cunoscute din cauza restrictiilor impuse de regimul comunist. Insa e bine de stiut ca ele au existat.  

Azi pericolul este mai redus. Si nu pentru ca industria chimica romaneasca ar fi perfect sigura, ci pentru ca ea este...pe cale de disparitie. „Alternativa” oferita de guvernele postdecembriste – un alt soi de terorism, cel economic, prin inchiderea sistematica a tuturor capacitatilor productive - , este cealalta extrema fata de necazurile industrializarii fortate.  

 

foto John taylor / taiga-press.com6. CONCLUZII  

La douazeci de ani de la accidentul chimic de la Bhopal, supravietuitorii nu dau semne ca ar fi uitat prin ce au trecut. Ei cer in continuare ca fostulpresedinte al UCC, Warren Anderson, sa fie adus in sfarsit in fata unui tribunal indian, sa fie eliberati de otrava chimica din oras prin curatarea zonei, si sa primeasca compensatii adevarate de la guvernul indian, conform cu hotararile instantei [25].

Sustinute de organizatii internationale de mediu, protestele periodice, campanii si marsuri – precum cele anuale desfasurate in New Delhi (ultimul in octombrie 2004 [26]) sunt marturia victoriei memoriei asupra uitarii, celebrarea triumfului spiritului uman asupra profitului fara limite. Dintre supravietuitorii tragediei s-au ridicat si persoane care prin efortul lor au devenit simbolul luptei pentru dreptate, precum Rashida Bee, laureata mai multor premii internationale pentru eforturile in slujba celor afectati de accident [27].  

*Linkuri utile

*Documente foto

* Articolul de descarcat format [.doc]

 

7. REFERINTE  

[1] – Fiecare instalatie de productie dintr-o uzina chimica dispune de mecanisme care permit evacuarea de urgenta a substantelor depozitate in vase presurizate, sau a celor aflate in reactoare sub presiune. Acestea se numesc supape de siguranta si au rolul de a impiedica suprapresiunea si explozia vaselor

[2] – Fotografii imediat dupa incident, Greenpeace  la: http://www.greenpeace.org/international_en/multimedia/slideshow-view?item_id=21930

[3] – Inregistrare video la: http://www.greenpeace.org/international_en/news/details?news_id=23872

[4] - Opinion of the Attorney-General of India: Extradition of Warren Anderson la: http://www.bhopal.com/opinion.htm

[5] – Autorul acestui material a intrat in legatura cu PR-ul Dow Chemicals de la care a primit mai multe mesaje. Ultimul dintre ele este redat mai jos si este semnificativ pentru pozitia companiei

[6] - Documente foto: http://www.taiga-press.com/features/bhopal

[7] – Union Carbide Bhopal Plant Tour, la: http://www.mad-dow-disease.com/tour/main.htm si Devastating effects on local people still suffering almost 18 years later, Greenpeace slideshow la: http://www.greenpeace.org/international_en/multimedia/slideshow-view?item_id=22011

[8] – Ullmann’s Encyclopedia for Chemical technology, 6th ed., Wiley& Sons 2002

[9] – DL50 este definita ca doza la care jumatate din lotul de animale experimentale, expuse la substanta sau compusul respectiv, moare. Este exprimata in mg la metrul cub de aer

[10] – Limita ocupationala este limita maxima la care poate fi expusa persoana ce lucreaza cu acest compus, limita socotita in timp de 8 ore pe zi, 40 de ore pe saptamana, fara efecte ireversibile asupra sanatatii. Este exprimata in parti per milion in metrul cub de aer

[11] – US Environmental protection agency, Health and Environmental Effects Profile for Methyl Isocyanate: http://www.epa.gov/ttn/atw/hlthef/methylis.html#ref1

[12] – US Agency for toxic and disease registry, Division of Toxicology. Medical management guid for MIC, may 2004: http://www.atsdr.cdc.gov/MHMI/mmg182.html

[13] – Indian Counsil of Scientific&Industrial Research: http://www.csir.res.in/; studiul nu este disponibil pe internet

[14] - Union Carbide: Disaster at Bhopal, by Jackson B. Browning, Retired Vice President, Health, Safety, and Environmental Programs, la: http://www.bhopal.com/pdfs/browning.pdf

 [15] - Investigation of Large-Magnitude Incidents: Bhopal as a Case Study, Ashok S. Kalelkar, Arthur D. Little, Inc., Cambridge, Massachusetts, USA, May 1993: http://www.bhopal.com/pdfs/casestdy.pdf

[16] – Greenpeace la: http://a520.g.akamai.net/7/520/1534/release1.0/www.greenpeace.org/multimedia/download/1/50582/0/bhopal.pdf si un studiu independent la http://www.bhopal.net/oldsite/contamination.html

[17] - Dow - Wanted for crimes against the planet, la: http://www.greenpeace.org/international_en/features/details?features_id=22710&campaign_id=  si Corporate Crimes: The need for an international instrument on corporate accountability and liability (2002 Greenpeace report), la: http://www.greenpeaceusa.org/multimedia/download/1/543904/0/i500.pdf

[18] - Union Carbide, Bhopal Site: http://www.bhopal.com

[19] – Declaratia pe larg la: http://www.bhopal.net/oldsite/campaigningresources/final-info-releases-jpegs/final-info-releases_01.jpg

[20] – Bhopal timeline, GreenPeace la: http://www.greenpeace.org/international_en/extra/?campaign%5fid=3991&forward%5fsource%5fanchor=Bhopal%20Timeline&item%5fid=157595

[21] – Pagina web a Guvernului statului Madya Pradesh: http://www.mp.nic.in/bgtrrdmp/

[22] – US Chemicals Safety and Hazard Investigation Board: http://www.csb.gov/

[23] – Defense Tech: US Chemical plants open to terror assaults, la: http://www.defensetech.org/archives/000074.html

[24] - The Kyoto Protocol: amendment to the United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC), la: http://en.wikipedia.org/wiki/Kyoto_Protocol

[25] - India's Supreme Court orders the government to release millions of dollars in compensation for victims of the 1984 Bhopal gas disaster, la: http://www.greenpeace.org/international_en/features/details?item_id=540841&campaign_id=3941

[26] – Bhopal gas victims protest. Aljazeera, la: http://english.aljazeera.net/NR/exeres/68392F85-EF4D-4205-82DE-191FA376A2D4.htm

[27] - Grist enviromental magazine, ‘She’s the Bee’s knees’, la: http://www.grist.org/news/maindish/2004/04/19/nijhuis-bee/ . Vezi si interviu cu Rashida Bee publicat de AlterMedia la: http://ro.altermedia.info/index.php?p=957

 

8. ANEXA

Comunicat de presa Dow Chemicals  (in original)

December 3, 2004

FOR IMMEDIATE RELEASE: "DOW" STATEMENT A HOAX

"Historic aid package for Bhopal victims" a lie

Contact: Marina Ashanin, Corp. Media Relations, +41-1-728-2347 Related information: http://dowethics.com/bhopal/

Today on BBC World Television, a fake Dow spokesperson announced fake plans to take full responsibility for the very real Bhopal tragedy of December 3, 1984. (1) Dow Chemical emphatically denies this announcement. Although seemingly humanistic in nature, the fake plans were invented by irresponsible hucksters with no regard for the truth. As Dow has repeatedly noted, Dow cannot and will not take responsibility for the accident. ("What we cannot and will not do... is accept responsibility for the Bhopal accident." - CEO Michael Parker, 2002.) The Dow position has not changed, despite public pressure. Dow also notes the great injustice that these pranksters have caused by giving Bhopalis false hope for a better future assisted by Dow.  

The survivors of Bhopal have already suffered 20 years of false hope, neglect, and abdication of responsibility by all parties. Is that not enough?  

To be perfectly clear:

* The Union Carbide Corporation (UCC) will NOT be liquidated. (The fake "Dow plan" called for the dissolution and sale of Dow's fully owned subsidiary, estimated at US$12 billion, to fund compensation and remediation in Bhopal.)

* Dow will NOT commit ANY funds to compensate and treat 120,000 Bhopal residents who require lifelong care. The Bhopal victims have ALREADY been compensated; many received about US$500 several years ago, which in India can cover a full year of medical care. (2)

* Dow will NOT remediate (clean up) the Bhopal plant site. We do understand that UCC abandoned thousands of tons of toxic chemicals on the site, and that these still contaminate the groundwater which area residents drink. Dow estimates that the Indian government's recent proposal to commission a study to consider the possibility of proper remediation at some point in the future is fully sufficient.

* Dow does NOT urge the US to extradite former Union Carbide CEO Warren Anderson to India, where he has been wanted for 20 years on multiple homicide charges.(3)

* Dow will NOT release proprietary information on the leaked gases, nor the results of studies commissioned by UCC and never released.

* Dow will NOT fund research on the safety of Dow endocrine disruptors (ECDs) considered to have long-term negative effects.

* Dow DOES agree that "One can't assign a dollar value to doing what's morally right," as hoaxter Finisterra said. That is why Dow acknowledged and resolved many of Union Carbide's liabilities in the US immediately after acquiring the company in 2001. (4)  

Again, most importantly of all:

* Dow shareholders will see NO losses, because Dow's policy towards Bhopal HAS NOT CHANGED. Much as we at Dow may care, as human beings, about the victims of the Bhopal catastrophe, we must reiterate that Dow's sole and unique responsibility is to its shareholders, and Dow CANNOT do anything that goes against its bottom line unless forced to by law.

For more information please contact Marina Ashanin, Corporate Media Relations, +41-1-728-2347, or reply to this email.  

NOTES TO EDITORS:

(1) On December 3, 1984, Union Carbide - now part of Dow - accidentally killed thousands of residents of Bhopal, India, when its pesticide plant leaked a vast cloud of lethal gas over the city. Since that date, at least 12,000 more people have died from complications, and 120,000 remain chronically ill. The Dow Chemical Corporation hereby expresses its condolences to the victims.

(2) Union Carbide was originally forced to pay US$470 million in compensation to survivors, which amounts to about US$500 per victim. (Note: Dow hereby wishes to retract the 2002 statement of Dow PR Head Kathy Hunt as to US$500 being "plenty good for an Indian." The poor phrasing of this statement has often come back to haunt us.)

(3) Arrested in India following the accident, Andersen posted US$2000 bail and successfully escaped India.

(4) Dow settled Union Carbide's asbestos liabilities in the US, and paid US$10 million to one family poisoned by a Dow pesticide. This is a mark of Dow's corporate responsibility.

Powered by counter.bloke.com
www.trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti